"Singurătatea este un iad pentru cel care încearcă să scape de ea, în acelaşi timp, e o fericire pentru pustnicul care se ascunde."
Am scris dragostea și singurătatea în mii de feluri. M-am pierdut ca o nălucă în singurătate pentru a mă regăsi ca un baiat care iubește și atât.
Singurătatea mi-a fost tot și nimic. Dragostea mi-a fost singurătate, învălmăseală, împrăștiere dar și regăsire. Singurătatea e drumul spre tine sau spre nimicirea ta.
Dragostea e ieșirea din singurătatea care te nimiceste dar nicidecum cea care te scoate din regăsirea cu tine însuti. Dacă dragostea nu e regăsirea cu tine însuți atunci nu e dragoste. Dragostea și singurătatea sunt atât de asemănătoare încât se atrag și atât de diferite încât nu pot fi nicidecum un întreg.
În noaptea din sufletul meu voi bate la ușa tăcerilor...în noaptea din sufletul tăcerii voi bate la ușa singurătății...în noaptea din sufletul singurătății mă rog ca dragostea să-mi bată la ușă.
Căci lume multa inseamnă...oameni puțini...
Singurătatea e tristă mai ales atunci când vii seara acasă și nimeni nu-ți deschide ușa sau stă cu tine la masă...
Singurătatea e cel mai bun prieten când vrei să te regăsești...tăcerea spune tot ceea ce noi ca oameni nu vom putea spune niciodată.
Așadar...prieten drag,singurătate...lasă-mă acum cu tăcerea mea...ca apoi s-aud când dragostea îmi bate la ușa inimii.
Nu dau nimic, nici nu impart cu nimeni, nu cer nimic, nici dragoste, nici vis, nici anii tineri, nici cei pe care-i am, un singur lucru-as vrea, sa pot singuratatea...singura sa nu mai fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu